Marsul Panaramelor ajunge la Bucuresti. Cititi printre randuri si veniti!
Publicat septembrie 18, 2011 Feminisme Leave a CommentPe 6 octombrie o sa particip la Marsul Panaramelor. Poate fi o miscare pripita, poate fi lipsa de originalitate, poate fi prost organizat, poate ca in loc sa scoatem de sub masa subiectele o sa oferim pretext de mistouri si motive pentru care femeile mai au de asteptat.
Doar ca sa spui ca femeile mai au de asteptat e ca si cum ai spune ca la o sentinta de inchisoare pe viata, mai adaugi 5 ani. Femeile au mai avut de asteptat in comunism, apoi inca aprox 20 de ani, ca deh, suntem in tranzitie, si sa vorbesti despre situatia femeilor in Romania in plina criza e deja aberant. Doar tara arde. Femeile au asteptat si daca vor mai astepta mult nici nu se vor misca in vreo directie.
Apoi, la o simpla googleire despre mars, ai ocazia sa citesti articulata parere ca initiativa are « portjartiere » ieftine. Ce inseamna asta ? Conform webcultura problema este ca marsul s-ar revendica de la un caz mai vechi, de anul trecut. Cu alte cuvinte, organizatorii nu sunt in trend. Domnule autor Sorin Tudor, o sa va rog sa faceti un pas inapoi si poate asa o sa vedeti padurea de copaci.
Declaratia dlui Butoi, este ilustrativa pentru un sir de atitudini cu care sunt tratate femeile batute, violate, fluierate, ciupite si pe scurt constranse sa travereseze de pe un trotuar pe altul sau sa mearga mai repede daca vad in fata mai mult de 2 barbati. Miscarea nu se reduce la declaratia dlui Butoi, si nici nu vrea sa-l manance de viu. Pur si simplu a ales la intamplare una din sutele de declaratii de genul asta, care culmea, sunt difuzate fara nici o problema de televiziuni. Parari precum asta auzi la orice colt de strada, de la barbati si femei care cu mandrie si superioritate se detaseaza de restul pitipancelor, si lelitelor care conf. lor probabil merita toate apelativele astea.
Ideea este dragi strambatori din nas, ca nu doar panaramele sunt fluierate, violate sau umilite. Sunt violate batrane, sunt violate copile, sunt ps-ite femei imbracate perfect normal. Nu exista motive pentru violuri. Raspunsuri de genul “daca te-a batut ai facut tu ceva” “sau te-a violat fiindca o cauti cu lumanarea” sunt aberante. Asociati comportamentul barbatilor cu o avalansa. Pot sa intrebi: “de ce te-ai dus intr-o zona in care se produc avalanse?” dar nu poti sa intrebi “ de ce te-ai imbracat asa daca stii ca sunt barbati pe strada”? Asociati fierbinteala barbatilor cu tunetele, fulgerele, alunecarile de teren. Acum, eu inteleg ca aveti o parere buna despre voi, dar chiar nu sunteti forte ale naturii care nu pot fi controlate. Exista creier, nu doar hormoni, si justificand violuri prin faptul ca barbatul e barbat si femeia si-a meritat-o e nu doar prostesc dar si daunator. Fiindca oferindu-le scuze mitocanilor si psihopatilor incurajati niste slabiciuni cu care nu vor mai vrea sa lupte. Fiindca societatea zice ca e in regula.
Degeaba avem legi daca perceptia generala e ca “el a gresit dar si ea a meritat”. Marsul asta nu va fi pentru cei care gandesc asa chiar daca cele mai puternice reactii vor veni din partea lor. Si nu pentru ca inteleg mesajul, ci fiindca o sa chicoteasca infantil cand vor auzi cuvantul panarama.
Marsul panaramelor sper sa ajunga in primul rand la femei. “Panarama” nu inseamna curva, inseamna victima. Fiindca nu exista un grad de promiscuitate ca sa justifice violurile. “Panarama” mai inseamna si solidaritate cu acele femei si fetite care se simt rusinate si vinovate si nici macar nu spun parintilor sau autoritatilor ce li s-a intamplat. In sfarsit, “panarama” inseamna ca esti femeie si ca indiferent daca porti fusta scurta sau pantaloni, tot vei fi luata la ochi. Si nu vorbesc despre violatorii patologici fiindca boala poate afecta pe oricine. Vorbesc despre barbati cu toate mintile acasa care se lasa foarte usor in voia impulsurilor, fiindca restul lumii le spune ca este normal si scuzabil sa le aiba. Vorbesc despre barbatii care striga din masini dupa fete, cu toate ca au copii pe bancheta din spate.
Marsul Panaramelor nu este o invitatie la a merge cu chilotii in vine fara sa stranim reactii. Dar trebuie facuta diferenta intre instinct de autoconservare si a a te gandi de 3 ori daca sa porti pantofi cu toc, fiindca simplul troncanit pe asflat atrage priviri. Una e sa fii constienta ca exista dezaxati pe lume si poti avea ghinionul sa te intalnesti cu unul, si alta e sa mergi in zigzag pe strada fiindca ai tocuri, fusta, pantaloni mulati, ti se vede un umar, te-ai dat cu ruj rosu sau ai deschis un nasture la camasa. Reactiile sunt aceleasi.
Si poate ca unele persoane chiar vor asemenea atentie, poate ca se simt validate de fluieraturi dar pana si ele ar zambi si ar merge mai departe. Nu se asteapta sa-si gaseasca iubirea vietii scuipand seminte si nici nu vor sa fie violate.
Daca va regasiti in macar 15% din ce descriu, haideti la Mars. Nu trebuie sa fiti de acord cu tot dar avem ocazia sa stam de vorba dupa. Scrieti propriile mesaje pe ce vreti voi si haideti sa aratam ca situatia nu e normala si mai sunt multe de facut, in legi si mai ales in perceptii.
Pe 6 oct, incepand cu ora 17.00. Gasiti informatiile aici :
Cum imi plac mie garile, galerie foto cu popasuri de aiurea, pe care probabil nu o sa le vad altfel.
Si preferata mea de la noi, Gara Sinaia. Mai frumoasa pe dinauntru decat pe dinafara.
Un geniu isi ia ramas bun Garcia Marquez
Gabriel Garcia Marquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intru-cat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.
“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
| // |
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”
Face paşi mari spre o lizieră interioară
unde şoapte de acacia îi arunca în păr
ultimele reflexe de soare marin – levitează
prin apele freatice ale unui surâs lunar
mă cuprinde într-o largă privire indulgentă
laolaltă cu florile, cărţile şi agrafele de pe masă
miroase din ea persistent un somn treaz
secretat de glande ce-i înfloresc sub piele
şi care o fac de tot intangibilă parcă înfăşurată
într-o lumină interioară şiroind de jur împrejurul ei
dimineţile îi sunt irigate de o muzică vegetală
gesturi de umbră mângâie conture numai de ea ştiute
şi amintirile ei aleargă spre viitor
cu o forţă ce scutură din rădăcini imposibilul
fericirea ei epidermică vindecă între noi
indiferenţa acestei zile, urâtul, resentimentele
iar eu o pândesc pe la toate uşile
şi absorb din hainele ei nou miros
şi stau în calea mâinilor ei să culeg la-ntâmplare
mângâieri de prietenie săracă
imensă milă
iar cum se îndepărtează în lungul ţărmului
mă preling de sub tălpile ei ca refluxul
flacără a secretului
metamorfoză
femeia mea
îndrăgostită dar nu de mine …
Dinu Flamand
In Cotidianul, o incursiune scurta dar cu gust prin inceputurile publicitatii in print. Fiat, Campari, Martini si multe statiuni.
